ISTORIA SLACKLINE-ULUI

Slacklining înseamnă echilibrare pe o bucată de chinga întinsă între două puncte. Termenul „Slackline” se referă la cea mai caracteristica insusire: curbura liniei (slackline-ului ) sub greutatea dumneavoastra, trasformand balansul intr-o activitate foarte dinamica. Legendele de origine a slacklining-ului sunt multe şi din punctul de vedere al protagoniştilor dezvoltarea este perceputa subiectiv şi, prin urmare, cel mai adesea diferit. În cele ce urmează vom încerca să reunim numeroase surse care au contribuit la ceea ce reprezinta slacklining-ul astazi.
MERSUL PE SFOARA - o asociere des intalnita
Cand termenul de „funambulus”(lat.”funis”= frânghie, si „ambulare”= pentru a merge) a inceput sa se foloseasca în anul 260 î.Hr., mersul  pe corzi era deja cunoscut. De exemplu, în Asia corzile erau utilizate pentru podurile peste chei. Ceea ce este astazi cunoscut sub numele de slackropewalking datează de mai multe secole. În acele zile corzile erau fabricate din fibre naturale care erau ulterior strans legate, creand astfel o noua disciplina, tightropewalking -pe care, în zilele noastre,toata lumea o cunoaste de la circ. Prin agatarea, legarea sforii la mari inaltimi, această formă de echilibrare a rămas un domeniu exclusiv şi bine protejat de acrobaţi şi cascadori. În ciuda asocierii evidente dintre slackling şi tightropewalking, ambele diferă unul fata de celalalt în multe feluri. Acestea nu se aplică doar la caracteristicile cele mai observabile precum chingi plate versus corzi rotunde, ci de asemenea si la mai multe aspecte ascunse precum stil, deplasere şi tehnici de echilibrare, care sunt folosite pentru a stăpâni provocarea  echilibrului.

Balansul ca activitate recreativa
Fără îndoială că totul a început în  Yosemite Valley, acea Mecca a cataratului din California. Acolo, încă din anii 60 alpiniştii  au început să faca echilibristica pe lanţurile din parcari în timpul lor liber. Chiar dacă în contrast cu slackline-urile de astazi, lanţurile nu erau nici plate, nici dinamice ,prezentau totusi caracteristicile de slack, oferindu-le numele de slackchain. În plus vechile cabluri de alpinism aveau o velatura, cu excepţia  formei lor rotunde, dovedind astfel o elasticitate caracteristica chigilor. Dupa parerea observatorilor, aceasta forma de balansare nu avea un nume specific atunci. Cele mai importante erau placerea miscarii si efectele sale pozitive ca un atrenament mental si fizic pentru catarat .

Inventia slacklining-ului.
Adam Grosowsky si Jeff Ellington dezvolta chinga circulara ( tubulara ).
La începutul anilor 80 Adam Grosowsky  a mers la Yosemite Valley pentru alpinism şi a intrat în legătură cu cea din urma forma de echilibrare mentionata, ceea ce pare a fi ceva unic pentru Camp 4. Pe atunci el  experimentase deja cu prietenul său Jeff Ellington  echilibrul pe corzi de alpinism şi pe cablu de oţel, în timp ce studia la Olympia / Washington. Apoi, cei doi pionieri au fost primii care au echipat, (au imbracat in velatura) o bucată de chinga tubulara utilizata în mod obişnuit pentru alpinism, astfel a luat nastere Slackling-ul, aşa cum o ştim astăzi, forma de echilibrare pe tesut flexibile şi plat. Pentru a strânge chinga Jeff Ellington a dezvoltat o tehnica speciala, Ellington – un sistem auto de blocare sub forma de scripete.In percepţia noastră de pana acum această tehnică ,simplitatea şi eficienta ei sunt de neîntrecut şi vor continua să îşi apere poziţia fruntasa în viitor. Originea termenului Slackline nu poate fi astăzi atribuit unei persoane anume sau unui anumit timp în istorie. Cu toate acestea, termenul ne permite să concluzionam în mod logic că este derivat din Slackchain şi Slackwire (cei doi termeni pe care Grosowsky şi Ellington i-au folosit pentru a denumi formele lor de echilibrare): „slack” însemnând ca sag-ul, curbura s-a pastrat iar  mediul pe care se practica sportul s-a schimbat în ceva revoluţionar,nou - chinga numita linie, „line”.

THE SPIRE-LINE
In 1981 Scott Balcom si Chris Carpenter au fost inspirati de cele realizate de Grosowsky si Ellington care au incercat sa foreze si sa mearga pe un cablu de otel intre Lost Arrow Spire (o proeminenta coloana de stanca) si principalul perete al masivului Yosemite. Prietenii au inceput sa prcatice acest lucru, insa nu pe cablu si pe un Highline adevarat facut din trei straturi de chingi. Pentru antrenament, in 1983, ei au pregatit un Highline – ce se presupune ca este primul Highline atestat documentar – sub un pod pe autostrada langa Rose Bowl in California. („Arcada” cum l-au denumit) impreuna cu fratele lui Scott, Phiegh, Rob Slater si Chuck “Chongo” Tucker. Pe 13 iulie dupa multe incercari Scott Balcom a reusit in sfarsit sa fie prima persoana care a traversat highline-ul, asigurat de linie prin asa numita Highline-leash (Highline-zgarda). A mai durat aproximativ 10 ani pana cand Darrin Carter a devenit a doua persoana care a mai traversat din nou Spire Line – in 1995 el chiar a urcat panta catre pilon fara asigurare.

Miscarea slackline. Nasterea unei noi generatii-slack cu Dean Potter.
Grosowsky, Ellington, Balcom şi Carpenter sunt precursorii Slackline-ului, o  mişcare care ar fi existat doar pe o scară foarte mica timp de decenii. Sportul a rămas o artă practicata de un mic grup de alpinişti calificaţi in „Camp 4”. Deşi cativa alpinişti turisti au adus sportul înapoi în Europa, acesta nu a fost răspândit considerabil.  Dean Potter, un american extrem şi superb alpinist, care a invatat sa practice slackline de la Chuck Tucker , zis si „Chongo”,la inceputul anilor 90, a fost cel  care a început să deschidă un nou capitol în istoria Slacklining-ului. Dean este pe de o parte, prin prezenţa lui carismatica, o sursă de inspiraţie pentru mulţi oameni şi pe de altă parte, un foarte controversat Daredevil. În 2003 el a mers pe spire-line neasigurat (nelegat) în ambele sensuri - de curând ar putea fi vazut fortandu-si limitele prin practicarea propriei sale inventii „Baselining", o combinaţie de Highlining şi Base Jumping. Dean este figura tată a unei noi generaţii care a adus slacklineri excelenti ca Damian Cooksey şi Shawn Snyder. Prin demontratii spectaculoase de highline sportul câştigă mai mult interes public. Ceea ce pentru cei priceputi produce senzatiile tari si atractia face slackliningul pentru majoritatea celorlalti un sport exclusiv si elitist.

Mania-slackline In Europa. Nu doar cataratorii pot practica slackline.

Ulterior, o răspândire a sportului în Europa nu este, asadar, posibilă până în 2006. În prezent un număr destul de ridicat de slacklineri pot fi găsiti în principal în Germania, Austria şi Elveţia, dar şi în Scandinavia şi Europa de Est. Responsabil pentru această dezvoltare este în primul rând creşterea continuă a interesului medial şi prezenţei sportului şi în al doilea rând extinderea contactelor şi a schimburilor între micile comunităţi locale de slackline. De la internationalul „Slackline-Treffen”(lit. Slackline-Meeting), organizat de Heinz Zak în satul austriac Scharnitz în 2006 – mica „lume-slackline” a crescut foarte mult - nu numai prin comercializarea de echipamente slackline dar şi prin stabilirea unor concepte didactice pentru cursuri slackline. Slackline-Tools a luat în mod activ responsabilitatea în acest proces de creştere - cu primele cursuri Slackline la Universitatea din Konstanz, cu optimizarea echipamentelor Slackline, precum şi cu caracteristici Highline, cum ar fi Regina Margherita Capanna (peste 4550m) în 2009, care se presupune a fi inca cea mai mare Highline din Europa.
preluare si traducere de la Slackline - Tools